Pentru multi, viata pare un teatru, in care asistam la o succesiune de spectacole. Nu foarte animati de propriul nostru rol, desi am incercat adesea in cateva comedii si mai multe drame, asteptam sa primim un text bun si un partener pe masura pentru a ne angaja cu adevarat intr o veritabilă viata in doi. Indragostiti de iubire, totul ne pasioneaza si desi mereu deschisi dialogului, ne regasim adesea prea ezitanti cand e vorba de a ne concretiza visele. Descoperim k judecatilor pe care le emitem cu privire la aspectele vietii le lipsesc tocmai acele nuante care ne permit sa evoluam fara a abandona ceea ce am dobandit deja.
Pregatiti pentru o viata in doi, suntem s ar parea, insa am prefera k aceasta sa fie fara a trebui sa facem concesii. Ne este teama, pe buna dreptate, de un antagonism obisnuit cu celalalt. „A trebui” sa l seduci în fiecare zi ne exalta in aceeasi masura in care ne poate angoasa. Mai ales, atunci cand ne dorim sa iubim neconditionat si pentru totdeauna, la fel k Philemon si Baucis, cei doi amanti transformati în arbori de catre Zeus, ale caror crengi ii imbratiseaza plini de dragoste unul pentru celalalt pentru totdeauna. Frumos, dar nu usor de obtinut.
Afinitate, armonie naturala de gusturi si sentimente, incredere si concordantă de caracter sunt pentru unii conditiile care permit sa traiesti in doi. In fapt, multi dintre noi stim ce refuzam, dar nu cu adevarat ceea ce am accepta.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu